Mesaje ascunse în apă ?!


Mesaje ascunse în apă ?!



Sunt pretenţiile extraordinare ale Dr. Emoto adevărate ?

„Când am auzit pentru prima oară de munca uimitoare cu cristale de apă a Dr. Emoto, în cartea sa «Mesajele ascunse în apă», am absolut uimit. Am văzut apoi filmul «Ce naiba știm ?» (What the bleep do we know) și am devenit întru totul intrigat. Am hotătât să iniţiez un proiect de cercetare în cadrul Departamentului de Chimie al Colegiului Castleton din Vermont pentru a vedea dacă pot găsi dovezi suficiente și suport în susţinerea afirmaţiilor Dr. Emoto pentru ca să mi se ofere temeiul unui și mai aprofundat proiect de cercetare pentru a reproduce munca sa. Ideea era să descopăr cât mai multe informaţii posibile despre metodele și procedurile sale pentru a determina dacă este fezabil să studiez efectul energiilor tămăduitoare, asemenea Reiki, pe cristalele de apă. Eram atât de entuziasmat la gândul ca voi fi prima persoană din lume care va verifica munca sa !”
Ceea ce a urmat este lucrarea mea oficială de cercetare care conţine toate constatările și determinările mele după luni de muncă epuizantă la recenzia muncii publicate a Dr. Emoto. Sper că vă va oferi o mai adâncă înţelegere și apreciere a adevărului.
Cu onestitate,       
  Kristopher Setchfield, BA,   
         Știinţe Medicale
          Departamentul de Știinţe Naturale
Colegiul de Stat Castleton , Vermont, US




Reconstituirea și analiza muncii publicate a Dr. Emoto despre
efectele stimulior exteriori asupra formării structurii cristalelor de gheaţă

Această lucrare tratează bogăţia de informaţii care a fost descoperită în timpul investigaţiei afirmaţiei doctorului Masaro Emoto care susţine că gândul omenesc are un efect direct și observabil asupra formării structurii cristalelor de apă. La analiza iniţială a descoperirilor publicate ale Dr. Emoto, am devenit foarte interesat de implicaţiile cercetării sale și am dezvoltat conceptul iniţial pentru aceast proiect de cercetare, anume să analizez metodologia de laborator a Dr. Emoto pentru a afla dacă ar fi posibil să testez ipoteza sa și să-i reproduc rezultatele în cadrul Colegiului Castleton. Devreme ce corpul uman este compus între 50% și 80% apă, nu puteam să nu mă minunez: „Dacă gândurile influenţează structura moleculară a apei, atunci ce efect ar avea gândurile asupra trupurilor omenești ?”

Totuși, după multe ore de investigaţii a devenit din ce în ce mai clar că un scop superior pentru acest proiect ar fi să studiez, pentru atestarea validităţii știinţifice, procedurile și rezultatele D-lui Emoto. Această revizuire a intenţiei iniţiale pentru acest proiect a fost foarte rodnică și edificatoare  sedimentând în mine o rigoare știinţifică și o îndoială în privinţa muncii Dr. Emoto.

Dr. Emoto a devenit Doctor în Medicină Alternativă la Universitatea de Medicină Alternativă „Open Internaţional” din India în 1992, și a devenit faimos în jurul lumii în domeniul medicinii alternative în 1999 pentru lucrarea sa proprie, „Mesajele Apei”. Din acea vreme, colecţia sa narativă de fotografii ale cristalelor de gheaţă a fost preluată de companii independente de publicaţii și s-a dezvoltat în lucrări subsecvente „Mesajele ascunse în apă”. Mai recent munca sa a fost prezentă într-un film foarte controversat, „What the bleep do we know” și publicată într-un eseu în „Jurnalul de Medicină Alternativă și Complementară”. Acestea au propulsat munca sa în atenţia internaţională portretizând munca sa ca pe o dovedită cercetare știinţifică. Datorită notorietăţii câștigate prin cartea sa și prin filmul acela, am aflat de afirmaţia fantastică a găsirii unor dovezi că gândurile umane afectează formarea cristalelor de gheaţă și că structura și nivelul de detaliu al unui cristal de gheaţă este un indicator al calităţii apei.

Un cristal de gheaţă este o reţea de molecule solide de apă care este adeseori vizibilă cu ochiul liber, cel mai des aflată sub forma fulgilor de zăpadă. Cristalele afișează structura unei reţele hexagonale care este caracteristică apei în stare solidă, după cum este ilustrat în pozele de mai jos, în stânga unde ni se oferă două perspective ale aceleiași molecule din cristal de gheaţă – unde sferele roșii reprezintă atomii de oxigen, iar barele gri atomii de hidrogen.

Fig. 1. Structura reţelei unui cristal de gheaţă (Libbrecht)

Fig. 2. Faţetele unui cristal de gheaţă

Conform cu Kenneth Lebbrecht (președintele Departamentului de Fizică la Caltech - California Institute of Tehnology și lider în cercetarea cristalelor de gheaţă) cristalele de gheaţă formează legături pe faţete iar forma generală a unui cristal este determinată de faţeta care dezvoltă legături.

Diagrama morfologică a lui Lebrecht de dedesupt ilustrează că forma cristalului este un factor rezultant atât al umidităţii cât și al temperaturii. Temperatura este cel mai important factor, iar farfuriile tind să se formeze între intervalele: 0°C pâna la -3°C și -10°C până la -22°C (zona marcată cu roșu), în timp ce columnele tind să se formeze de la -3°C până la -10°C și sub -22°C (zona marcată cu verde). Umiditatea scăzută are tendinţa să formeze cristale de forme mai simple, în timp ce umiditatea mai ridicată tinde să formeze cristale mai complicate. În prezent nu este cunoscut de ce cristalele de gheaţă formează figuri diferite la temperaturi diferite, aceasta deoarece fizica a cum se leagă moleculele de apă într-un cristal de gheaţă în dezvoltare, este foarte complexă și nu este bine înţeleasă (Libbrecht).



Fig. 3. Diagrama morfologiei formării cristalelor de apă (Libbrecht)

Ipoteza lui Emoto a evoluat de-a lungul anilor. Iniţial Dr. Emoto susţinea că apa de calitate superioară formează cristale frumoase și complicate, în timp ce apa de calitate scăzută are dificultăţi in a forma cristale. După Dr. Emoto, un cristal de gheaţă din apă distilată afișează o structură hexagonală de bază fără ramuri complicate, după cum este arătat în fotografia de dedesupt, luată de pe site-ul Dr. Emoto www.hado.net (Hado) Acest cristal hexagonal de bază este cea mai simplă formă a unui cristal.


Fig. 4. Fotografie a unui cristal din apă distilată 
(Emoto, Mesaje)

Următoarele imagini (Emoto, Mesaje 119) arată fotografiile selectate de Emoto cu  formaţiunile cristalelor de gheaţă din surse de apă de la robinet din Paris, Londra și Tokio, respectiv în figura 5 și două surse de apă de izvor din Japonia, în figura 6:

Fig. 5. Fotografiile cu cristale de gheaţă apa de la robinet (Emoto, Mesaje)

Fig. 6. Fotografii Cristale de gheaţă apă de izvor
(Emoto, Mesaje)

În timp ce aceste prime revendicări ale Dr. Emoto pot părea rezonabile, revendicările subsecvente sunt într-o controversă în continuă creștere. După ce a studiat variaţia cristalelor de apă din mostre luate din diferite locaţii în jurul lumii, Emoto a decis să studieze ce s-ar întâmpla cu formarea cristalelor de gheaţă din apă distilată dacă aceasta ar fi expusă la muzică.

Dr. Emoto raportează găsirea unor corelaţii uimitoare între genul de muzică manifestat și calitatea și frumuseţea cristalelor de gheaţă care s-ar forma la îngheţare. Spre exemplu, cristalul de dedesupt din stânga a fost observat într-o monstră de apă distilată supusă la Simfonia a cincea de Beethoven, iar cristalul din dreapta a fost observat într-o monstră de apă distilată supusă la așa-zisa muzică „heavy-metal” (Emoto, Mesaje) .Este interesant de notat că această afirmaţie seamănă îndeaproape cu bine-cunoscuta pseudo-știinţifica pretenţie, până acum lipsită de temei, conform căreia muzica clasică are un efect benefic asupra creșterii plantelor, pe când muzica rock le stânjenește.

 Fig. 7. Apă distilată după muzică 
(Emoto, Mesaje)

Urmând studiului său despre efectele muzicii asupra formării cristalelor de gheaţă în apa distilată, Dr. Emoto se întreba dacă structura cristalului de apă ar putea fi adectat și de alte lucruri exterioare în aparenţă ilogice, asemenea cuvintelor scrise pe hârtie. În prologul la „Mesajele ascunse în apă”, Dr. Emoto declară: „Nu părea logic ca apa să «citească» scrisul, sa înţeleagă înţelesul, și să-și schimbe forma în concordanţă. Dar știam din experimentele muzicale ca lucruri ciudate se pot întâmpla.”

A început să scrie fraze ca „mulţumesc” și „prostule” în diverse limbi pe hârtie și să plaseze hârtia sub monstrele de apă distilată după care a publicat fotografiile de mai jos care afișau un rezultat surprinzător. Monstrele care au fost expuse la cuvintele „mulţumesc” afișau cristale frumoase, în timp ce monstrele care fuseseră expuse la cuvintele „prostule” nu formau cristale deloc.


Fig. 8. Cristale din apă distilată după cuvintele scrise
(Emoto, Mesaje)

Încurajat de ceea ce a aflat a început să studieze efectul rugăciunii, a binecuvântării și a cuvintelor vorbite. Deloc surprinzător, rezultatele sale  indicau că formarea cristalelor de apă era de asemenea sensibilă la aceste lucruri – producând ipoteza sa curentă: „Moleculele de apă sunt afectate de gânduri, cuvinte, și sentimente” (Emoto, Mesaje – coperta)

După cum este citat într-un interviu cu Jon Woodhouse în publicaţia „Maui News”, Emoto a declarat: „Nu am început având vreo pregătire știinţifică. Nu știam nici măcar posibilitatea știinţei în a da acestui proiect o șansă.” Nefiind educat în comunitatea știinţifică, Emoto a fost fericit să facă „cercetarea” sa fără folosirea metodologiei știinţifice. În timp ce invocă spiritul metodei știinţifice în designul  cercetări sale, face greșeli critice în rigoarea sa. Spre exemplu, cercetările lui Emoto nu implică observaţia unui fenomen fizic, formularea unei ipoteze pentru a explica fenomenul, testarea și analiza ipotezei, ci face greșeli critice în a minimiza preferinţele sale în rezultatul cercetării.

Dr. Emoto a publicat o metodă de a obţine fotografii ale cristalelor care implică un proces simplu și necostisitor.  
 
Procedura Dr. Emoto pentru fotografierea cristalelor nu are mijloace controlate pentru ca să fie minimizate preferinţele celui care face experimentul. Spre exemplu, metodologia sa nu asigură că rezultatele obţinute nu sunt selectate conștient sau inconștient de fotograf. De fapt, în interviul din „Maui News”, Dr. Emoto declară: „Nu folosesc teste oarbe în nici una din monstre”, ci mai degrabă crede că „simţul estetic și caracterul cercetătorului este cel mai important aspect la fotografierea cristalelor.” Credinţa lui Emoto că formarea cristalelor de apă este sensibilă la gândurile omenești la condus la a selecta tehnicieni care nu ar afecta formarea cristalului cu gânduri negative în defavoarea celor care aveau o experienta formală în cercetare.



În timp ce este posibil ca într-adevăr, în fapt, să fi descoperit că apa are o senzitivitate observabilă la stimuli externi ca rugăciunea sau cuvintele, structura experimentului și procedura clinică nu dovedesc această pretenţie. O procedură „dublu-orb” (procedură știinţifică standard, esenţială și elementară, prin care se elimină considerabil erorile sau influenţa cercetătorului în rezultatul experimentului și implicit credibilitatea știinţifică a acestuia) care fotograful nu ar ști care mostră de apă o fotografiază ar face pretenţia considerabil mai credibilă.

Procedura lui Emoto, deși simplă și directă nu elimină numeroasele surse posibile de eroare. Formarea structurii cristalelor de gheaţă este dependentă de numeroși factori de înconjurători, dintre care cei mai importanţi sunt temperatura și umiditatea. În timp ce Emoto a minimalizat unele surse posibile de eroare prin efectuarea studiilor sale  în aceeași cameră, cu aceleași monstre, același congelator și același microscop de fiecare dată, alte surse de posibilă eroare nici măcar nu au fost abordate. Spre exemplu, vasele Petri nu au fost sigilate pentru a preveni contaminarea sau perturbarea de către operator sau mediu; un lucru simplu, asemenea respiraţiei fotografului în timpul folosirii microscopului ar fi putut afecta rata de încălzire a monstrei îngheţate și temperatura formării cristalelor, astfel afectând structura cristalului rezultat.

           Deoarece Dr. Emoto nu a publicat ansamblul fotografiilor sale, nu este cunoscut dacă a exclus sau a ignorat cristalele care nu susţineau ipoteza sa. Articolele „Mesaje ascunse în apă” și cel din „Jurnalul de Medicină Alternativă și Complementară” conţin numai fotografiile selectate care susţin afirmaţiile sale, lasându-ne astfel în dilema referitoare la cum arată și celelalte fotografii. Procedurile sale declară că în orice test efectuat va fotografia 100 de vase Petri cu monstre, totuși doar o fotografie va fi dată publicului. Emoto de asemenea nu publică nici o constatare care contrazice pretenţia sa (sau care erau cel puţin necloncudente). Nici o eroare nu este în prezent publicată în „Jurnalul de Medicină Alternativă și Complementară”, site-urile sale web, sau cartea sa „Mesaje ascunse în apă” pe care cercetările mele să o fi putut descoperi.

Este de asemenea important de notat că procedurile Dr. Emoto indică monstrele sale că sunt îngheţate la – 25°C, iar cristalele sale de gheaţă formate la -5°C. Conform Figurii 3, aceste temperaturi ar trebuie să producă mai degrabă cristale columne decât cristale farfurii; totuși nici una din fotografiile publicate ale lui Emoto nu arată un cristal columnă. Aceasta face datele Dr. Emoto suspecte (căci se află în conflict cu constatările liderului recunoscut în acest domeniu) și indică posibilitatea că Dr. Emoto a exclus din publicaţii datele care nu susţineau afirmaţiile sale.

          Deși  Emoto, și-a publicat susţinerea sa într-un jurnal „peer-review” (n.trad.: un proces prin care ceva care este propus – spre cercetare sau publicare – este evaluat de un grup de experţi din domeniul aferent, Merriam-Webster Collegiate Dictionary, 11edition), nu a fost nici susţinută, nici dezaprobată de oamenii de știinţă. Este demn de notat că Jurnalul Articol al lui Emoto nu este un raport știinţific, ci un „eseu fotografic”  de trei pagini. Dr. Emoto însuși a declarat: „Deși cartea mea, Mesaje ascunse în apă, a fost publicată întâi în 1999 și a fost tradusă în peste 20 de limbi, nu am auzit pe nimeni altcineva să efectueze cercetări similare” (Woodhouse). Pretenţiile sale rezonează mai degrabă cu: „terapeuţi alternativi, lideri religioși, cercetători spirituali, artiști și muzicieni” (Emoto, Vindecare 3), și se pare că munca sa a fost amplu desconsiderată de oamenii de știinţă tradiţionali ca fiind „pseudoștiinţă” (n.trad.: un sistem de teorii, presupuneri și metode în mod eronat privite ca știinţă, Merriam-Webster Collegiate Dictionary, 11edition) și nu merită o investigaţie.

Singura reproducere publicată a muncii lui Emoto a fost condusă de D-l Damian Nash, în cursul său de psihologie din Liceul Durango în Colorado. În ciuda numeroaselor dificultăţi în reproducerea procedurii lui Emoto, controlului temperaturii, îngheţarea monstrelor și ratelor de topire, cel puţin în cadrul experimentului a fost folosit un design pe „nevăzute” pentru a elimina posibilitatea ca fotograful să influenţeze prin credinţele sale rezultatul experimentului la fotografierea monstrelor de apă. După cum este publicat pe site-ul web al Institutului de Știinţe Noetice din 25 Mai 2004, D-l Nash declară că echipa „nu a găsit dovezi suficiente pentru a infirma sau accepta ipoteza lui Emoto că gândurile influenţează formarea cristalelor de apă.”

          Sunt nenumărate companii astăzi care-și duc existenţa prin vânzarea de informaţii și produse care sunt presupuse a fi benefice sănătăţii umane. De la remedii miraculoase până la soluţii ultim moment în stadiul unei boli, sunt în cele mai bune cazuri bazate pe idei șubrede, iar în cele mai rele situaţii pe escocherii grosolane. Din nefericire, pentru credibilitatea sa ca om de știinţă, Dr. Emoto vinde produse bazate pe pretenţiile sale. Spre exemplu, pagina de produse a site-ului Emoto Hado oferă în prezent „apă Indigo” „geometric perfectă” și „foarte încărcată cu structuri hexagonale concentrate” și care  se presupune că creează „apă structurată” ce „este mai ușor de asimilat la nivel celular”, pentru 35 de dolari pe sticlă. Fără a furniza referinţe la cercetări știinţifice pentru chipurile minunatele calităţi ale apei sale „Indigo”, aventura comercială a lui Emoto aduce în vedere îngrijorarea etică referitoare la intenţia și motivaţia sa – întrebări care nu ar fi prezente dacă orice om de știinţă ar fi publicat cercetări în susţinerea pretenţiilor sale.

În cel mai fericit caz, pretenţiile Dr. Emoto sunt stimulatoare de gânduri. Dacă sunt adevărate, atunci sunt implicaţii mult mai cuprinzătoare pentru lume iar întrebarea plasată în filumul „Ce naiba știm ?” (What the bleep do we know ?) devine extrem de importantă: „Dacă gândurile pot face asta apei, ce pot face nouă ?”. Mulţi oameni în vremurile noastre moderne vor cu diperare să creadă că putem influenţa realitatea prin simple gânduri – o credinţă care este întărită de pretenţiile lui Emoto. Dar dacă este fals, îi seduce pe toţi pe o cale greșită și le manipulează speranţele și înţelegerea asupra vieţii.

Devreme ce Dr. Emoto este surescitat de ideile sale, primește multe critici pentru impostură și comercializare de escrocherii. Spre exemplu, Fundaţia Educaţională „James Randi”, o organizaţie care oferă premiu de un milon de dolari pentru oricine poate arăta, sub condiţii de observaţie corespunzătoare, dovezi ale oricăror „puteri sau evenimente paranormale, supranaturale sau oculte” (Randi, Challenge) s-a oferit să-i dea acest premiu Dr. Emoto dacă va fi de acord „să desfășoare testele sale folosind procedura știinţifică «dublu-orb»” (Randi-Water), totuși, Dr. Emoto nu a răspuns la propunere.

          Această lipsă critică de fundament  știinţific este cea care împiedică munca Dr. Emoto de a atrage interesul oamenilor de știinţă recunoscuţi ca atare și respectaţi pe măsură de la institute de cercetare cu bogată tradiţie. Aceasta ar fi nefericire pentru lume dacă, la urma urmei, ar fi adevăr în afirmaţiile sale – căci reproducerea muncii sale, de către orice om de știinţă, ar conduce la multă crezare în munca sa. O mică schimbare în designul experimentelor lui Emoto ar face lucruri mari pentru credibilitatea susţinerilor sale. Recomand următoarele pentru a sprijinii munca sa pe principii știinţifice sănătoase:
-  eliminarea posibităţilor ca experimentul să fie afectat de prejudecăţile omului de știinţă prin implementarea procedurilor „dublu-orb”;
-  publicarea întregii colecţii de fotografii pentru toate monstrele de apă testate, nu doar cele care susţin pretenţiile sale;
- minimizarea surselor posibile de erori în procedurile sale, ca variaţii de temperatură și umiditate între monstre;
- acordarea unei atenţi mai mari asupra metodelor testate în timp de comunitatea știinţifică decât desconsiderarea lor. Cercetarea lui Emoto ar putea merge mult mai departe dacă ar putea interesa pe oamenii de știinţă din jurul lumii în testarea ipotezelor sale.

După îndelungata revizuire a metodelor de cercetare și rezultatelor lui Emoto, am ajuns să cred că Dr. Emoto oferă maselor pseudoștiinţă sub chipul unei cercetări care ar putea fi susţinute. Numai timpul și recenzia și de către alţii va spune dacă este vreun adevăr în esenţa susţinerilor lui Emoto, după cum Emoto însuși crede în găselniţele sale dar nu pune valoare pe metodele sau comunitatea știinţifică. Ce este cu adevărat înfricoșător este numărul mare de oameni care acceptă cuvintele sale ca date dovedite fără a cerceta mai adânc pentru a afla dacă afirmaţiile sale sunt cu adevărat justificate. În timp ce respect dorinţa Dr. Emoto de a salva apa de contaminare și poluare, dacă nu va putea scoate o lucrare știinţifică și a o publica într-un jurnal de știinţă, cred că va continua sa fie ignorat de comunitatea știinţifică, iar pretenţiile sale nu vor fi niciodată categoric dovedite sau respinse.


Lucrări citate

Emoto, Masaru. “Healing with Water.” The Journal of Alternative and Complementary Medicine. Volume 10, Number 1, 2004, pp. 19-21
The Hidden Messages in Water. Oregon: Beyond Words Publishing, 2004.

Libbrecht, Kenneth. “A Snow Crystal Primer: The basic facts about snowflakes and snow crystals.” Feb 1999. California Institute of Technology. Dec 2005. http://www.its.caltech.edu/~atomic/snowcrystals/primer/primer.htm

Nash, Damian. “Replicating the Water/Thought Experiment of Dr. Masaru Emoto.” May 2004. Institute of the Noetic Sciences. Dec. 2005.
http://66.201.42.16/viewitem.php3?id=910&catid=510&kbid=ionsikc
Randi James. “Chiropractic Crackup, Talking to Water, Sylvia Emerges, Bidlack's Lumps, An MS Miracle, and a Korean Magic Stone.” May 2003. James Randi Educational Foundation. Nov. 2005
---. “One Million Dollar Paranormal Challenge.” 2005. James Randi Educational Foundation. Nov. 2005.
Woodhouse, Jon. “Crystal Clear.” Maui News 13 February 2005   


                   (sursa: http://www.is-masaru-emoto-for-real.com/ )






        Slavă Ţie, Celui ce ne-ai arătat nouă Lumina !




Motivaţia traducătorului în limba română în legătură cu studiul prof. Kristopher Setchfield privind verificarea pretenţiilor lui Masaru Emoto despre formarea cristalelor de apă



        Înainte să citiţi această motivaţie care stă în spatele iniţiativei de a face cercetări și traducerea însăși, ar fi normal să citiţi întâi studiul despre care se va discuta, anume „Sunt pretenţiile extraordinare ale Dr. Emoto adevărate ?”.

    Studiul a fost iniţiat dintr-un entuziasm știinţific privitor la „munca uimitoare cu cristale de apă a Dr. Masaru Emoto” promovată atât în cartea „Mesaje ascunse în apă” cât și în documentarul foarte răspândit numit „What the bleep do we know ?”. Prof. Kristopher Setchfield a devenit intrigat de perspectiva nemaipomenită a cercercetărilor ulterioare care decurg din descoperirile Dr. Emoto. După cum reiese chiar din introducerea studiului, d-l prof. ar fi dorit ca adevărate concluziile Dr. Emoto din mai multe motive: ar fi fost primul în lume care să le reproducă și să le verifice, ar fi fost un temei pentru cercetări ulterioare și pentru studierea efectului tămăduitor al energiilor Reiki. După cum reiese din cele de mai sus, dl. prof. nu are o orientare creștină în convingerile personale, cel puţin nu în înţelesul tradiţional sau în accepţiunea generală a termenului, deţine un titlu știinţific și o funcţie într-o universitate, ceea ce nu i-ar permite să fabuleze, în dauna unei cariere didactice respectabile.

      În prima parte a studiului, ca orice lucrare profesională, se prezintă temeiurile care au determinat iniţierea lui: „Dacă gândurile influenţează structura moleculară a apei, atunci ce efect ar avea gândurile asupra trupurilor omenești ?” Idee firească pe care și unii dintre noi ne-am asumat-o la vederea documentarului. Personal, deși m-au marcat ideile documentarului când l-am văzut cu peste cinci ani în urmă, nu am acordat iniţial prea mare importanţă faptului că apa ar fi influenţată de muzică, cuvinte, emoţii etc.; la urma urmei îmi părea și mie logică, estetică, frumoasă și chiar ortodoxă ideea făcând în minte corelaţie cu apa sfinţită de preot. Cealalată idee la fel de promovată în documentar, în legătură cu gândirea pozitivă, mi se părea la fel de benefică și raţională, mai ales că trăim în secolul stresului și al vitezei.

      Ulterior, în diverse conjucturi de viaţă m-am reîntâlnit cu această idee atotpromovată în mass-media și m-a lovit puternic în modestul intelect prezentarea ca adevăr știinţific că la binecuvântarea apei de un preot creștin „se formau cristale” la fel de minunate ca și la „binecuvântarea” apei de către un budist. Fiind un cunoscător al doctrinelor religioase ale lumii și știind de la sursă cât sunt ele de radical diferite în raport cu creștinismul – contrar a ceea ce se prezintă în filme - aici a fost momentul în care am devenit suspicios ca nu cumva acesta să fie doar un alt mijloc prin care se promovează lepădarea rafinată de Hristos prin doctrine care se închină la materie și nu la Creator. Deși din nou „m-am luat cu treabă” și am uitat de povestea cu apa, un alt lucru mi-a captat atenţia: am văzut un documentar despre „memoria” apei în care erau scoase din context sau decupate afirmaţii ale unor oameni de știinţă atestaţi și amestecate cu bălării new-age și imagini video atractive în susţinerea că apa „ţine minte”; documentarul l-am văzut impreună cu un prieten pasionat de editare video care lucrează în televiziune. Nu numai că a fost dezamăgit de „entuziasmul tâmp” al persoanei care i-a dat „documentarul” dar l-a desfiinţat din temelii cu cele mai variate argumente care atestau manipularea video la montaj a unor scene cheie de argumentare „știinţifică”. Iată motivul pentru care am pornit la a edifica problema și pentru care, după ore de căutări și documentare pe internet, am găsit acest material pe care l-am tradus aici.

   După ore de investigaţii, d-l profesor Setchfield a început să devină suspicios cu privire la metodele și procedurile folosite de Dr. Emoto în ceea ce pompos numea ca fiind „cercetarea” sa. Ulterior, lucru pe care îl deducem indirect din studiu și pe care l-am descoperit direct dintr-o căutare pe net, d-l profesor constată că Emoto este absolventul unei instituţii care nu are nimic de a face cu știinţa autentică, ci cu speculaţii rareori sau parţial întemeiate, anume „medicină alternativă”, o instituţie numită fastuos „Open International” și care este situată în India – loc plin de „universităţi” prin care se promovează „energia universală” și nu studiul știinţific. Din forumuri de pe internet, reiese că nu era, la momentul absolvirii sale, nici măcar o universitate atestată. Dr. Emoto însuși mărturisește: „Nu am început având vreo pregătire știinţifică. Nu știam nici măcar posibilitatea știinţei în a da acestui proiect o șansă.” (interviu cu Jon Woodhouse în publicaţia „Maui News”) De fapt, cel mai important procedeu care poate da un minim de valoare știinţifică (procedeul „orb” și „dublu-orb”) „cercetărilor” sale, nu este folosit: „Nu folosesc procedee oarbe în nici una din monstre”, ci mai degrabă crede că „simţul estetic și caracterul cercetătorului este cel mai important aspect la fotografierea cristalelor.” (interviul din „Maui News”). Este incredibil, încă din preliminarii vedem că: Emoto nu are o pregătire știinţifică, nu este licenţiat într-o știinţă (nimeni nu recunoaște „medicina alternativă” ca știinţă mai ales pentru că nu se pot aplica în acel domeniu regulile cercetării știinţifice), nu crede în metodele știinţei și nici nu le ia în seamă, se bazează pe convingerile și credinţele sale în efectuarea experimentelor (dacă o fi efectuat vreunul...).

    Iniţial, d-l profesor Setchfield  prezintă câteva aspecte generale despre moleculele de apă și despre formarea cristalelor de gheaţă dar, mai ales, condiţiile în care se formează fiecare formă de cristal în parte. Ulterior, d-l profesor sesisează că aceste condiţii constatate de lideri în domeniul cercetării moleculelor de apă, nu corespund cu rezultatele lui Emoto. Deci Emoto nu a avut nici măcar decenţa să mintă în cunoștinţă de cauză, în cunoștinţa studiilor din domeniul cristalelor de apă sau poate nici nu știa să le citească, acolo sunt totuși noţiuni de metodologie a cercetării, fizică și chimie, nu mai merge cu „apa gândește”, „moleculele dansează”., „cristal frumos și apă pură”.

       Deși la început Emoto avea o teorie simplă și stupidă dar frumoasă pentru o poveste de grădiniţă: „apa de calitate superioară formează cristale frumoase și complicate, în timp ce apa de calitate scăzută are dificultăţi in a forma cristale” (nu se referă la murdăria apei, ci la „valoare energetică” ...), ulterior se aruncă în zbor către culmile nebănuite ale speculaţiei imaginare: formarea cristalelor de gheaţă depinde de cuvinte, muzică, rugăciune, scrisul de hârtie, mediul înconjurător etc.

 Asemenea lui Darwin oarecând (apropo, genetica a desfiinţat din temelii evoluţionismul...), surescitat de propria imaginaţie concluzionează: „Moleculele de apă sunt afectate de gânduri, cuvinte, și sentimente” (Emoto, Mesaje - coperta) Darwin săracul a avut decenţa să scrie în „Originea speciilor”: „dacă nu se va găsi veriga lipsă dintre om și maimuţă, tot ce am scris este o pură speculaţie”. Ar trebui și Emoto să scrie: „pentru că la baza cercetării mele stă propria-mi imaginaţie și convingeri orientale, toată «știinţa» cu apa este o poveste pentru aburit fraieri. Nu pot să recunosc asta, fac bani grei pe seama voastră...” Spre exemplu: pagina de produse a site-ului Emoto Hado oferă în prezent (avem un site dedicat și în Romania) „apă Indigo”?!..., „geometric perfectă” ?!..., și „foarte încărcată cu structuri hexagonale concentrate” ?!..., și care  se presupune că creează „apă structurată”?!..., ce „este mai ușor de asimilat la nivel celular” ?!..., pentru 35 de dolari pe sticlă. Cercetaţi asta ! fară număr, fără număr, fără număr ...

     Fundaţia Educatională „James Randi” s-a oferit să dea un premiu de un milion de dolari lui Emoto dacă va face experimentele sale în condiţii de observaţie corespunzătoare, folosind proceduri atestate știinţific. Dr. Emoto nu a răspuns la propunere... Ne deranjăm pentru un milion de dolari și atestarea știinţifică a unei idei personale revoluţionare ?... Un alt profesor de psihologie, d-l Damian Nash a încercat reproducerea experimentului în cadrul cursului său. Deși parte din Insitutul de Știinţe Noetice, deci oarecum interesat în succesul experimentului, a rămas totuși la fel de dezorientat: „echipa nu a găsit dovezi suficiente pentru a infirma sau accepta ipoteza lui Emoto că gândurile influenţează formarea cristalelor de apă.” (site-ul web al Institutului de Știinţe Noetice din 25 Mai 2004)

    Această „lipsă de fundament știinţific” remarcă d-l profesor Kristopher Setchfield, „este cea care împiedică de a atrage interesul oamenilor de știinţă recunoscuţi ca atare și respecaţi pe măsură de la institute de cercetare cu bogată tradiţie.” Deci, poate nu a-ţi înţeles, o idee știinţifică revoluţionară și revelatorie, promovată pe „mass-media” care marchează ideilor oamenilor și „spiritul vremii”, este ignorată de oamenii de știinţă și dezamăgește chiar și pe cei ce ar dori-o adevărată. Cu alte cuvinte, este atât de stupidă idea încât nici un om de știinţă nu vrea să se facă de râs în a i se asocia imaginea cu ea, chiar și dacă doar ar lua în seamă pentru a o demonstreze falsă.

  Păstrându-și decenţa și imparţialitatea știintifică, d-l profesor recomandă d-lui Emoto, printr-e altele, și „publicarea întregii colecţii de fotografii pentru toate monstrele de apă testate, nu doar cele care susţin pretenţiile sale”.

       Într-un final, apreciază dorinţa D-lui Emoto de a salva apa de contaminare și poluare, dar dacă nu va putea scoate o lucrare știinţifică și a o publica într-un jurnal de știinţă, consideră că va continua să fie ignorat de comunitatea știinţifică.

       Aș dorii să adaug la sfârșitul acestei păreri, pentru fraţii creștinii dar și pentru cei care nefiind creștini sunt sinceri în căutările lor, că nu este singurul caz în care se abuzează de imposibilitatea omului de rând de a cunoaște în mod profesionist o anumită disciplină știinţifică (chimie, fizică, biologie, genetică ș.a.m.d.), pentru a-l face să creadă ceva ce „întâmplător”, de nenumărate ori, presupune lepădarea de Revelaţia Lui Dumnezeu. Mulţumesc administraţiei de site pentru bunăvoinţa de a publica materialul.
                                                                 
                                 Cu respect și consideraţie, 
                                                      Traducătorul