Apocalipsa Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan: „Dar nimeni în cer, nici pe pământ, nici sub pământ nu putea să deschidă cartea, nici să se uite în ea. Şi am plâns mult, fiindcă nimeni n-a fost găsit vrednic să deschidă cartea, nici să se uite în ea. Şi unul dintre bătrâni mi-a zis: Nu plânge. Iată, a biruit leul din seminţia lui Iuda, rădăcina lui David, ca să deschidă cartea şi cele şapte peceţi ale ei.” (5, 3-5)Iată direct din text mărturie că Apocalipsa nu este la îndemâna oricui pentru a fi tâlcuita și interpretată.
Centrul de greutate al Apocalipsei este persoana Mântuitorului Iisus Hristos, Cel care a biruit iadul și moartea odată pentru totdeauna. Reiese clar din întreg textul cărţii Apocalipsei că fiara (diavolul), a fost rănită de moarte și legată în fundul iadului prin Înviere.
Din textul comentat de teologul Danion Vasile rezultă clar că dumnealui bate câmpii când vorbește de pașaportul biometric si cipul din actele de identitate personală făcând corelaţie cu anumite capitole ale Apocalipsei. Chiar dacă materialul expus de părintele Iustin pare puţin hazardist este adevărat un lucru: controlul populaţiei este un lucru nedorit, dar nu ţine de competenţa diavolului.
De ce a fost ispitit Iisus în Carantania fără de păcat fiind ? Doar era Fiul lui Dumnezeu ? Ne este clar ca și în textul Apocalipsei ce-l voi reda mai jos, că satana căuta să pecetluiască umanitatea Lui Iisus Hristos prin patimi omenești, neștiind că este Fiul lui Dumnezeu: lăcomie prin pâini, mândrie și înălţare prin aruncarea de pe aripa templului, închinarea la bogăţiile pământului după arătarea lor. Încrederea în noi și-n bogăţiile materiale, lăcomia, mândria, înălţarea minţii sunt păcate de care Hristos a fost lipsit, fiind fară de păcat.
Iată ce spune Apocalipsa despre cei asemenea următori ai Lui Hristos: „Aceştia sunt care nu s-au întinat cu femei, căci sunt feciorelnici. Aceştia sunt care merg după Miel ori unde se va duce. Aceştia au fost răscumpăraţi dintre oameni, pârgă lui Dumnezeu şi Mielului. Iar în gura lor nu s-a aflat minciună, fiindcă sunt fără prihană.” (14, 4-5)
Tot în Apocalipsa se relatează strigarea îngerilor privitor la cei ce s-au lăsat ademeniţi de fiară prin căderea Babilonului, cetatea cea mare, unde se vorbeste categoric de păcatele desfrânării, de patimă: „A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul furiei desfrânării sale.” (14, 8) Mai departe în același capitol aflăm: „Cine se închină fiarei şi chipului ei şi primeşte semnul ei pe fruntea lui, sau pe mâna lui, va bea şi el din vinul aprinderii Lui Dumnezeu, turnat neamestecat, în potirul mâniei Sale, şi se va chinui în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.” (14, 9-10)
Se vădește clar că este vorba de patimi și de păcatele omenirii, după cum concluzionăm și din textul: „Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa Lui Iisus.” (14, 12) Nu reiese din aceste versete că ar fi vorba de vreun pacăt din partea omului credincios atâta timp cât impus peste voinţa lui, vine tehnica modernă să-l monitorizeze într-un mod cu totul aparte decat am fost identificaţi până acum prin buletinul de identitate.
De ce ar trebui omul în simplitatea și credincioșia lui creștină să se teamă de cipul din buletin sau pașaport, dacă citind în cărţile Sfinţilor Părinţi și în dogmatica ortodoxă, noi avem deja de la Botez două „cipuri” spirituale: unul fiind diavolul de-a stânga care permanent contabilizează toate faptele cele rele de la învoire cu gândul până la săvârșire cu fapta iar al doilea “cip” fiind îngerul cel bun, care scrie toate faptele bune și gândurile cele bune de la dorinţă până la înfăptuire dar central fiind prin conștiinţă, Tronul Lui Dumezeu unde îngerii noștrii păzitori văd pururi faţa Lui Dumnezeu. (Matei 18, 10)
„Luminătorul trupului este ochiul” (Matei 6, 22). Oare nu este acesta primul biocip care ne întunecă sau ne luminează trupul ?
Se vădește clar că este vorba de patimi și de păcatele omenirii, după cum concluzionăm și din textul: „Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa Lui Iisus.” (14, 12) Nu reiese din aceste versete că ar fi vorba de vreun pacăt din partea omului credincios atâta timp cât impus peste voinţa lui, vine tehnica modernă să-l monitorizeze într-un mod cu totul aparte decat am fost identificaţi până acum prin buletinul de identitate.
De ce ar trebui omul în simplitatea și credincioșia lui creștină să se teamă de cipul din buletin sau pașaport, dacă citind în cărţile Sfinţilor Părinţi și în dogmatica ortodoxă, noi avem deja de la Botez două „cipuri” spirituale: unul fiind diavolul de-a stânga care permanent contabilizează toate faptele cele rele de la învoire cu gândul până la săvârșire cu fapta iar al doilea “cip” fiind îngerul cel bun, care scrie toate faptele bune și gândurile cele bune de la dorinţă până la înfăptuire dar central fiind prin conștiinţă, Tronul Lui Dumezeu unde îngerii noștrii păzitori văd pururi faţa Lui Dumnezeu. (Matei 18, 10)
„Luminătorul trupului este ochiul” (Matei 6, 22). Oare nu este acesta primul biocip care ne întunecă sau ne luminează trupul ?
Luminătorul sufletului este mintea. Oare acest organ creat de Dumnezeu, creierul, care are în el atâtea puteri sufletești de comunicre între trup și divinitate, cum poate fi unealta fiarei când la Sfântul Botez suntem pecetluiţi prin Mirungere cu Duhul Sfânt ? Simplu - numai prin încuviinţare și proprie voinţă. Cea mai mare bariera în faţa peceţii 666 nu este alta decât liberul arbitru, prin DA și NU. Deci nu putem fi a-i diavolului involuntar de voinţa noastră.
Dacă ne uităm in Apocalipsă citim: „Fericiţi cei ce spală veşmintele lor ca să aibă stăpânire peste pomul vieţii şi prin porţi să intre în cetate !” (22, 14) Reflectă clar sfinţenia, pocăinţa, viaţa curată și intrarea în odihna veșnică: Rai. „Afară câinii şi vrăjitorii şi desfrânaţii şi ucigaşii şi închinătorii de idoli şi toţi cei ce lucrează şi iubesc minciuna !” (22, 15) și, la fel: „A căzut ! A căzut Babilonul cel mare şi a ajuns locaş demonilor, închisoare tuturor duhurilor necurate, şi închisoare tuturor păsărilor spurcate şi urâte. Pentru că din vinul aprinderii desfrânării ei au băut toate neamurile şi împăraţii pământului s-au desfrânat cu ea şi neguţătorii lumii din mulţimea desfătărilor ei s-au îmbogăţit. (...) Fiindcă păcatele ei au ajuns până la cer şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nedreptăţile ei. (...) Şi neguţătorii lumii plâng şi se tânguiesc asupra ei, căci nimeni nu mai cumpără marfa lor.” (capitolul 18, versetele 2-3, 5 și 11)
Dacă ne uităm in Apocalipsă citim: „Fericiţi cei ce spală veşmintele lor ca să aibă stăpânire peste pomul vieţii şi prin porţi să intre în cetate !” (22, 14) Reflectă clar sfinţenia, pocăinţa, viaţa curată și intrarea în odihna veșnică: Rai. „Afară câinii şi vrăjitorii şi desfrânaţii şi ucigaşii şi închinătorii de idoli şi toţi cei ce lucrează şi iubesc minciuna !” (22, 15) și, la fel: „A căzut ! A căzut Babilonul cel mare şi a ajuns locaş demonilor, închisoare tuturor duhurilor necurate, şi închisoare tuturor păsărilor spurcate şi urâte. Pentru că din vinul aprinderii desfrânării ei au băut toate neamurile şi împăraţii pământului s-au desfrânat cu ea şi neguţătorii lumii din mulţimea desfătărilor ei s-au îmbogăţit. (...) Fiindcă păcatele ei au ajuns până la cer şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nedreptăţile ei. (...) Şi neguţătorii lumii plâng şi se tânguiesc asupra ei, căci nimeni nu mai cumpără marfa lor.” (capitolul 18, versetele 2-3, 5 și 11)
Trebuie știut că Sfântul Andrei al Cezareii îi dă Apocalipsei și un caracter istoric al primelor veacuri creștine. Prin cartea Apocalipsei sfinţii ruși prevestesc comunismul peste imperiul sovietic iar în zilele noastre, Apocalipsa este în fiecare casă creștină. Deci trebuie să fim oameni cu discernământ și gândire.
Ce este mai periculos ? Cipul sau urmatoarele fapte umane :
- ateismul și necredinta;
- căsătoria homosexualilor;
- avortul și concubinajul;
- crima și drogul;
- fumatul și beţia;
- uciderea și erezia;
- satanismul și etnobotanicele;
- avortul și concubinajul;
- crima și drogul;
- fumatul și beţia;
- uciderea și erezia;
- satanismul și etnobotanicele;
- vrajitoria;
- sinuciderea;
- ura;
- minciuna;
Enumerarea lor ar putea continua iar Apocalipsa spune la fel: „Şi au hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor şi a bubelor lor, dar de faptele lor nu s-au pocăit.” (16, 11)
Mai departe în același capitol, în versetul 13: „Şi am văzut ieşind din gura balaurului şi din gura fiarei şi din gura proorocului celui mincinos trei duhuri necurate.”, după care, în versetul 14 scrie că: „sunt duhuri diavoleşti, făcătoare de semne şi care se duc la împăraţii lumii întregi, să-i adune la războiul zilei celei mari a lui Dumnezeu, Atotţiitorul.” Adică patimi care s-au răspândit la toate neamurile pământului. Ce este așa de greu să privim ţările lumii, fie ele si ortodoxe în care erezia, desfrâul, uciderea sunt norme capitale cu care Biserica lui Hristos duce război de 2000 de ani.
Această apostolie anti-cip și tot acest efort tensionat și nefiresc, în care zace tulburarea și întunecimea, ar trebui direcţionat în mod Evanghelic sau, dacă se dorește, separat – măcar parţial - de amestecul emoţional-manipulativ cu proorociile biblice și plasat pe terenul iniţiativei societăţii civile, al iniţiativei cetăţenești, al asociaţilor și al organizaţiilor de apărare a drepturilor omului, fie ele și de orientare creștină. Dacă doi sau trei electroniști s-ar aduna împreună, dacă doi sau trei juriști s-ar aduna impreună, dacă doi sau trei informaticieni s-ar aduna impreună, dacă doi sau trei oameni de iniţiativă, cultură, de presă s-ar aduna împreună ș.a.m.d. s-ar putea dezvolta soluţii și informare publică mult mai eficient decât această paranoia apocaliptică de pe urma căreia poporul, îndeosebi cel creștin, iese în cea mai mare pierdere.
Evanghelia este cartea cea mai răspândită între creștini dar rămâne și cea mai neînţeleasă până în zilele noastre. Tocmai de aceea, tot în Apocalipsă spune clar: „Fericit este cel ce priveghează şi păstrează veşmintele sale, ca să nu umble gol şi să se vadă ruşinea lui !” (16, 15) În fapt, Biserica batjocorită de creștini prin patimile și neputinţele lor.
Și Apocalipsa spune la fel: „Şi au hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor şi a bubelor lor, dar de faptele lor nu s-au pocăit.” (16, 11)
Tot Apocalipsa arată că cine nu va avea semnul fiarei pe frunte și pe mână, nu va putea cumpara sau vinde: „Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte.” (13, 16-18) Ce înseamnă acest lucru ?
- Cei mici – neștiutorii Scripturii;
- Cei mari - cunoscători ai Scripturii;
- Cei bogaţi - oamenii virtuoși, împlinitori ai legii;
- Cei săraci - cei care știu legea dar o împlinesc puţin;
- Cei slobozi - sunt cei care din fire păzesc ale legii, fără de credinţă fiind.
- Cei robi - sunt oamenii doritori de Dumnezeu, dar fără voinţa de a lepăda patimile;
- Cei însemnaţi pe mâna dreaptă - sunt cei ce lucrează fărădelegea sub masca adevărului. Spre exemplu, se cred creștini ortodocși, dar săvârsesc numai nenorociri.
- Cei însemnaţi pe frunte - adică peste 300 de secte raţionaliste, ateii, hulitorii de Dumnezeu, marii „cercetători” ai Tainelor lui Dumnezeu, explicate prin ”se crede...” „stiinţa spune...”, „daca era...”, „ipotezele ne spun că...”, „nu avem informaţii să...”, „se pare că...” ș.a.m.d.
Aceste categorii supuse imaginaţiei, profitului, cunoașterii pătimașe, legilor lumești și părerilor personale alcătuiesc astăzi marile organizaţii ale lumii iar în mediul lor de putere economică și asociativă sunt convinsi că pot dirija universul material și spiritual. Așa s-a ajuns de fapt și la acest război mediatic în care oamenii încearcă să se subjuge și să se controleze unii pe alţii, uitând că în jurul tuturor lucrurilor gravitează Dumnezeu: „Căci din mulţimea grijilor se nasc visele şi deşertăciunile din prea multe cuvinte. De aceea, teme-te de Dumnezeu ! Dacă vezi asuprirea celui sărac şi obijduirea dreptului şi a dreptăţii în cetate, nu te mira de lucrul acesta, căci peste cel mare este unul mai mare, iar Cel Atotputernic veghează peste toţi.” (Eclesiasticul 5, 6-7)
- Cei mari - cunoscători ai Scripturii;
- Cei bogaţi - oamenii virtuoși, împlinitori ai legii;
- Cei săraci - cei care știu legea dar o împlinesc puţin;
- Cei slobozi - sunt cei care din fire păzesc ale legii, fără de credinţă fiind.
- Cei robi - sunt oamenii doritori de Dumnezeu, dar fără voinţa de a lepăda patimile;
- Cei însemnaţi pe mâna dreaptă - sunt cei ce lucrează fărădelegea sub masca adevărului. Spre exemplu, se cred creștini ortodocși, dar săvârsesc numai nenorociri.
- Cei însemnaţi pe frunte - adică peste 300 de secte raţionaliste, ateii, hulitorii de Dumnezeu, marii „cercetători” ai Tainelor lui Dumnezeu, explicate prin ”se crede...” „stiinţa spune...”, „daca era...”, „ipotezele ne spun că...”, „nu avem informaţii să...”, „se pare că...” ș.a.m.d.
Aceste categorii supuse imaginaţiei, profitului, cunoașterii pătimașe, legilor lumești și părerilor personale alcătuiesc astăzi marile organizaţii ale lumii iar în mediul lor de putere economică și asociativă sunt convinsi că pot dirija universul material și spiritual. Așa s-a ajuns de fapt și la acest război mediatic în care oamenii încearcă să se subjuge și să se controleze unii pe alţii, uitând că în jurul tuturor lucrurilor gravitează Dumnezeu: „Căci din mulţimea grijilor se nasc visele şi deşertăciunile din prea multe cuvinte. De aceea, teme-te de Dumnezeu ! Dacă vezi asuprirea celui sărac şi obijduirea dreptului şi a dreptăţii în cetate, nu te mira de lucrul acesta, căci peste cel mare este unul mai mare, iar Cel Atotputernic veghează peste toţi.” (Eclesiasticul 5, 6-7)
Apocalipsa spune mai departe: „Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei.” (13, 17) Deci nimeni nu se poate îndulci de patimi sau pofte, de fărădelegi sau păcate de nu părăsește întâi pe Dumnezeu, pănă nu se ridică împotriva aproapelui și până nu se leapădă de Duhul Sfânt. (Sfântul Andrei al Cezareei)
În versetul 18 spune: „Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.” Pe seama acestui număr s-au făcut numeroase speculaţii, fiecare în funcţie de alfabetul şi maniera în care se operează calculul.
În versetul 18 spune: „Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.” Pe seama acestui număr s-au făcut numeroase speculaţii, fiecare în funcţie de alfabetul şi maniera în care se operează calculul.
Vremurile de început ale creștinismului indică valorile numerice ale alfabetului ebraic, îl indică pe Caesar Neron, împăratul Romei, primul mare persecutor al creştinilor: QSR = 100 + 60 + 200; NRON = 50 + 200 + 6 + 50; totalul: 666. Semnificaţia poate fi şi însă de ordin mai general: cifra 7 (simbolul perfecţiunii) minus 1 = simbolul imperfecţiunii, reprezentată de trei ori 666: acest număr îl poate desemna pe omul total imperfect, pe cel care întruchipează tot ce este mai rău. În cazul lui Nero (sau Neron), el poate fi persoana istorică reală, dar şi arhetipul celor ca el de-a lungul istoriei. Lăsând deoparte aceste speculaţii, trebuie să ne întrebăm:
Ce este Întelepciunea ? Este Lumina Cunoștinţei, este Lumina Discernerii.
Ce este Înţelepciunea ? Este harisma Duhului Sfânt. Deci numai luminat de Dumnezeu poţi să izbândești prin cursele întunecate ale satanei și ale cunoașterii. Satana ispitește și pe cei aleși. Ce spuneu Sfinţii în pustie despre cei trași în înșelare de diavol ? „Un mare astru al pustiei a căzut ! ”.
Ce este Întelepciunea ? Este Lumina Cunoștinţei, este Lumina Discernerii.
Ce este Înţelepciunea ? Este harisma Duhului Sfânt. Deci numai luminat de Dumnezeu poţi să izbândești prin cursele întunecate ale satanei și ale cunoașterii. Satana ispitește și pe cei aleși. Ce spuneu Sfinţii în pustie despre cei trași în înșelare de diavol ? „Un mare astru al pustiei a căzut ! ”.
Cuvântul pricepere este deasupra știinţei și a cunoștinţei. Noi spunem despre omul priceput ca este înzestrat cu haruri și daruri divine.
Când devii priceput în cele duhovnicești ale Sfintei Scripturi, te insuflă Duhul Sfânt ca pe Ioan Gura de Aur și atunci chiar poti înţelege ceea ce a voit satana să distrugă prin simbolul 666. Aceasta este tâlcuită din gura părintelui Cleopa și Arsenie Papacioc. Satana a avut trei etape de distrugere.
- Primul 6: toate cetele îngerești în număr de nouă, care prin ascultarea de Lucifer, au doborat a treia parte din stelele cerului și îngerii de la toatele cetele îngeresti formându-se astfel generalii iadului sau vămile văzduhului. Astfel arată și Apocalipsa și proorocul Isaia.
- Al doilea 6 a fost căderea protopărinţilor Adam și Eva pângărindu-se astfel, prin viclenia satanei, cele șase zile ale Creaţiei prin care Dumnezeu a pus pe om împăratul făpturii. În loc să laude faptura și zidirea virgină încarcată cu putere duhovnicescă omul s-a închinat sfaturilor satanei. A fost nevoie de Hristos să vină prin jertfa Crucii și Învierii cum relatează Apocalipsa: „Şi am văzut cerul deschis şi iată un cal alb, şi Cel ce şedea pe el se numeşte Credincios şi Adevărat şi judecă şi se războieşte întru dreptate. Iar ochii Lui sunt ca para focului şi pe capul Lui sunt cununi multe şi are nume scris pe care nimeni nu-l înţelege decât numai El. Şi este îmbrăcat în veşmânt stropit cu sânge şi numele Lui se cheamă: Cuvântul Lui Dumnezeu.” (19, 11-13)
- Al treilea 6 este creaţia văzută ca regnuri: Mineral, Vegetal și Animal. Omul - microcosmosul care însumează toate cele trei regnuri și apoi cele două lucrări duhovnicești ale umanităţii: Preoţia și Arhieria prin care se lucrează cele șapte Taine curăţătoare în mod duhovnicesc pentru om de toate căderile cărora este supus fiind purtător de trup și vieţuitor în lume.
Aceasta este lupta satanei în care noi avem nevoie de pricepere pentru socotirea numărului fiarei. Șapte însemnând odihna în Dumnezeu, opt este slava infinită a Zilei Celei Neînserate a Învierii iar șase este neîmplinirea duhovnicească a tot ceea ce este creaţie sub pronia Creatorului până la Epifania Totală a Judecăţii Universale:
- 6 - completarea îngerilor căzuţi prin sufletele drepţilor mântuiţi și completarea cetei a noua.
- 6 - desăvârșirea spirituală a raiului pământesc înduhovnicit, locul copilăriei lui Adam și Eva și întoarcerea lor din Raiul din care au fost luaţi și intrarea în slava Lui Dumnezeu cea veșnică.
- 6 - spune Proorocul David în Psalmi: „Chema-va cerul de sus şi pământul, ca să judece pe poporul Său.” (49, 6) „Plini-va căderi, zdrobi-va capetele pe pământ ale multora”. (109, 7)
Acesta este semnul universal al Apocalipsei prin care Dumnezeu va chema drepţii și păcătoșii. Odată desăvârșită această lucrare, Hristos ne vorbește în Sfânta Evanghelie de cer nou și pământ nou, conform Apocalipsei: „Iată, vin curând şi plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia, după cum este fapta lui.” (22, 12)
Când devii priceput în cele duhovnicești ale Sfintei Scripturi, te insuflă Duhul Sfânt ca pe Ioan Gura de Aur și atunci chiar poti înţelege ceea ce a voit satana să distrugă prin simbolul 666. Aceasta este tâlcuită din gura părintelui Cleopa și Arsenie Papacioc. Satana a avut trei etape de distrugere.
- Primul 6: toate cetele îngerești în număr de nouă, care prin ascultarea de Lucifer, au doborat a treia parte din stelele cerului și îngerii de la toatele cetele îngeresti formându-se astfel generalii iadului sau vămile văzduhului. Astfel arată și Apocalipsa și proorocul Isaia.
- Al doilea 6 a fost căderea protopărinţilor Adam și Eva pângărindu-se astfel, prin viclenia satanei, cele șase zile ale Creaţiei prin care Dumnezeu a pus pe om împăratul făpturii. În loc să laude faptura și zidirea virgină încarcată cu putere duhovnicescă omul s-a închinat sfaturilor satanei. A fost nevoie de Hristos să vină prin jertfa Crucii și Învierii cum relatează Apocalipsa: „Şi am văzut cerul deschis şi iată un cal alb, şi Cel ce şedea pe el se numeşte Credincios şi Adevărat şi judecă şi se războieşte întru dreptate. Iar ochii Lui sunt ca para focului şi pe capul Lui sunt cununi multe şi are nume scris pe care nimeni nu-l înţelege decât numai El. Şi este îmbrăcat în veşmânt stropit cu sânge şi numele Lui se cheamă: Cuvântul Lui Dumnezeu.” (19, 11-13)
- Al treilea 6 este creaţia văzută ca regnuri: Mineral, Vegetal și Animal. Omul - microcosmosul care însumează toate cele trei regnuri și apoi cele două lucrări duhovnicești ale umanităţii: Preoţia și Arhieria prin care se lucrează cele șapte Taine curăţătoare în mod duhovnicesc pentru om de toate căderile cărora este supus fiind purtător de trup și vieţuitor în lume.
Aceasta este lupta satanei în care noi avem nevoie de pricepere pentru socotirea numărului fiarei. Șapte însemnând odihna în Dumnezeu, opt este slava infinită a Zilei Celei Neînserate a Învierii iar șase este neîmplinirea duhovnicească a tot ceea ce este creaţie sub pronia Creatorului până la Epifania Totală a Judecăţii Universale:
- 6 - completarea îngerilor căzuţi prin sufletele drepţilor mântuiţi și completarea cetei a noua.
- 6 - desăvârșirea spirituală a raiului pământesc înduhovnicit, locul copilăriei lui Adam și Eva și întoarcerea lor din Raiul din care au fost luaţi și intrarea în slava Lui Dumnezeu cea veșnică.
- 6 - spune Proorocul David în Psalmi: „Chema-va cerul de sus şi pământul, ca să judece pe poporul Său.” (49, 6) „Plini-va căderi, zdrobi-va capetele pe pământ ale multora”. (109, 7)
Acesta este semnul universal al Apocalipsei prin care Dumnezeu va chema drepţii și păcătoșii. Odată desăvârșită această lucrare, Hristos ne vorbește în Sfânta Evanghelie de cer nou și pământ nou, conform Apocalipsei: „Iată, vin curând şi plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia, după cum este fapta lui.” (22, 12)
Reiese clar că nu vom fi judecaţi după actele de identitate, nici după legile sociale naţionale sau internaţionale. Viaţa noastră este oglinda faptelor noastre săvârșite în credinţă sub pecetea Jertfei Lui Hristos.
„Îngerul a strigat cu glas puternic către cei patru îngeri, cărora li s-a dat să vatăme pământul şi marea,
Zicând: Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până ce nu vom pecetlui, pe frunţile lor, pe robii Dumnezeului nostru.” (Apoc. 7, 3) Această pecete fiind haina Botezului neîntinată prin pocăinţă, fapte bune, smerenie împreună-comuniune cu Dumnezeu prin Taina Sfântă a Mărturisirii cu pocăinţă, a Sfintei Euharistii, fiindcă haina Botezului se spală prin lacrimi și pocăinţă. Apocalipsa (7, 14): „Aceştia sunt cei ce vin din strâmtorarea cea mare şi şi-au spălat veşmintele lor şi le-au făcut albe în sângele Mielului.”
Chiar și despre cei căzuţi, pătimași, ticăloși, nemernici, dacă se întorc prin pocăinţă și prin glasul Bisericii, pot dobândi iertarea și dezlegarea păcatelor.
Aceste explicaţii nu vin în contradicţie cu afirmaţiile părintelui Iustin. Sunt o explicaţie pentru credincioși în vederea stabilizării sufletești pe cărarea cea dreaptă a Bisericii din care trebuie să reiasă urmatoarele:
Apocalipsa o trăim fiecare personal, în funcţie de lucrarea duhovnicească.
Chiar și despre cei căzuţi, pătimași, ticăloși, nemernici, dacă se întorc prin pocăinţă și prin glasul Bisericii, pot dobândi iertarea și dezlegarea păcatelor.
Aceste explicaţii nu vin în contradicţie cu afirmaţiile părintelui Iustin. Sunt o explicaţie pentru credincioși în vederea stabilizării sufletești pe cărarea cea dreaptă a Bisericii din care trebuie să reiasă urmatoarele:
Apocalipsa o trăim fiecare personal, în funcţie de lucrarea duhovnicească.
Apocalipsa nu are absolut nici o treabă cu cibernetica, electronica, electrotehnica...
Apocalipsa nu este o spaimă pentru credincioși. Întalnirea cu Hristos, pentru cei drepţi trebuie să fie bucurie:
Apocalipsa nu este o spaimă pentru credincioși. Întalnirea cu Hristos, pentru cei drepţi trebuie să fie bucurie:
„Cel ce mărturiseşte acestea zice: Da, vin curând. Amin ! Vino, Doamne Iisuse !” (22, 20)
Apocalipsa nu are nimic, în principiu, cu organizaţiile mondiale sau cu manipularea maselor. Acestea pot fi instrumente de context, nu de esenţă, și în nici un caz de indentificare a stării apocaliptice.
Apocalipsa nu înseamnă scutire de obligaţii morale și spirituale.
În calitate de creștini practicanţi noi nu ne raportăm la tradiţiile altor popoare. Specificul ortodox românesc are în el jertfa neamului într-un anumit mod unitar. Noi, Românii, ne-am apărat fiinţa neamului, apărându-ne de fapt Biserica și mormintele. Noi ne-am apărat limba și neamul prin păstrarea tradiţiilor și valorilor ortodoxe.
Nu trebuie să stăm nepăsători, trebuie să fim ochi și urechi la sfaturile părinţilor și duhovnicilor noștri. Noi nu trebuie să luăm modele pe care nu le cunoaștem. Nu știm taina nici unui suflet mântuit. Hristos și Vieţile Sfinţilor sunt model pentru noi.
Părintele Iustin Pârvu n-a făcut altceva decât să expună un punct de vedere ortodox în care creștinii să fie atenţi să nu meargă orbiţi de patimile lor în cărări necunoscute și neștiute uitând de suflet și de mântuire. Chiar și conferinţele organizate pe această temă au fost puţin exagerate, tematica nefiind de fapt Apocalipsa sau Sfârșitul Lumii. S-a bătut mai mult apa-n piuă pe organizaţii mondiale, tehnica cipurilor și alte metode cibernetice care în fond și la urma urmei sunt o idolatrie și creaţia mâinilor omenești. Sufletul și omul sunt ale lui Hristos. Nu trebuie atâta panică sau împărţire pe tabere creștine atâta timp cât Sfântul Serafim de Sarov spune : „rolul creștinului este agonisirea Duhului Sfânt”. Este singura avuţie după care trebuie să plângem și să suspinăm.
Atitudinea radicală a tuturor celor care au conferenţiat: Danion Vasile, părintele Filoteu, maica Fermo, etc, nu a fost suficient de explicită pentru creștinul de rând și necunoscător. Am făcut miting și conferinţe și emisiuni tv... și totuși aceste acte electronice se eliberează cetăţenilor ortodocși.
Apocalipsa nu înseamnă scutire de obligaţii morale și spirituale.
În calitate de creștini practicanţi noi nu ne raportăm la tradiţiile altor popoare. Specificul ortodox românesc are în el jertfa neamului într-un anumit mod unitar. Noi, Românii, ne-am apărat fiinţa neamului, apărându-ne de fapt Biserica și mormintele. Noi ne-am apărat limba și neamul prin păstrarea tradiţiilor și valorilor ortodoxe.
Nu trebuie să stăm nepăsători, trebuie să fim ochi și urechi la sfaturile părinţilor și duhovnicilor noștri. Noi nu trebuie să luăm modele pe care nu le cunoaștem. Nu știm taina nici unui suflet mântuit. Hristos și Vieţile Sfinţilor sunt model pentru noi.
Părintele Iustin Pârvu n-a făcut altceva decât să expună un punct de vedere ortodox în care creștinii să fie atenţi să nu meargă orbiţi de patimile lor în cărări necunoscute și neștiute uitând de suflet și de mântuire. Chiar și conferinţele organizate pe această temă au fost puţin exagerate, tematica nefiind de fapt Apocalipsa sau Sfârșitul Lumii. S-a bătut mai mult apa-n piuă pe organizaţii mondiale, tehnica cipurilor și alte metode cibernetice care în fond și la urma urmei sunt o idolatrie și creaţia mâinilor omenești. Sufletul și omul sunt ale lui Hristos. Nu trebuie atâta panică sau împărţire pe tabere creștine atâta timp cât Sfântul Serafim de Sarov spune : „rolul creștinului este agonisirea Duhului Sfânt”. Este singura avuţie după care trebuie să plângem și să suspinăm.
Atitudinea radicală a tuturor celor care au conferenţiat: Danion Vasile, părintele Filoteu, maica Fermo, etc, nu a fost suficient de explicită pentru creștinul de rând și necunoscător. Am făcut miting și conferinţe și emisiuni tv... și totuși aceste acte electronice se eliberează cetăţenilor ortodocși.
Întrebări:
Mai suntem cu Hristos ?
Mai suntem ortodocși ?
Mai avem mântuire ?
Mai avem Duhul Sfânt în noi ?
Ne mai putem împărtăși de Sfintele Taine ?
Care este soarta ortodocșilor în momentul de faţă ?
Acestea sunt problemele de bază care trebuiesc explicate creștinilor ortodocși pentru a se liniști ei personal și familiile lor.
Conferintele noastre ortodoxe trebuie să cuprindă esenţialul. Mucenicia nu inseamnă lupta cu cipurile ! Trebuie să învăţăm poporul român ortodox să părăsească patimile și păcatele. Aceste dispute teologice pe seama pașapoartelor și a actelor de identitate vor crește venitul personal al editorilor de carte religioasă prin scoaterea de tot felul de broșuri și cărţi pe seama acestor false speculaţii. Vrând-nevrând, cu tot zgomotul și radicalismul trăim într-o societate de consum, unde, de la acul de cusut și până la cel mai performant element tehnic și industrial, totul se vinde pe bază de eticheta codului de bare. Să fim serioși și să ne trezim ! Este cazul să realizăm că societatea românească are mai multe calculatoare performante, conectate la internet, decât creștini ortodocși prezenţi în Biserici la Sfânta Liturghie.
Tineretul are droguri, tineretul are desfrâu, tineretul are drepturi depline să facă tot ce vrea.
Acestea sunt problemele de bază care trebuiesc explicate creștinilor ortodocși pentru a se liniști ei personal și familiile lor.
Conferintele noastre ortodoxe trebuie să cuprindă esenţialul. Mucenicia nu inseamnă lupta cu cipurile ! Trebuie să învăţăm poporul român ortodox să părăsească patimile și păcatele. Aceste dispute teologice pe seama pașapoartelor și a actelor de identitate vor crește venitul personal al editorilor de carte religioasă prin scoaterea de tot felul de broșuri și cărţi pe seama acestor false speculaţii. Vrând-nevrând, cu tot zgomotul și radicalismul trăim într-o societate de consum, unde, de la acul de cusut și până la cel mai performant element tehnic și industrial, totul se vinde pe bază de eticheta codului de bare. Să fim serioși și să ne trezim ! Este cazul să realizăm că societatea românească are mai multe calculatoare performante, conectate la internet, decât creștini ortodocși prezenţi în Biserici la Sfânta Liturghie.
Tineretul are droguri, tineretul are desfrâu, tineretul are drepturi depline să facă tot ce vrea.
Secularizarea și modernismul sunt în topul racolării falselor vedete.
Cine ar fi nebun să creadă că dintr-o dată s-ar opri vânzările și cumpărăturile iar lumea ar intra într-un stand-by total de frica cipului ? Dacă nu suntem atenţi și nu ne facem expliciţi la ceea ce se petrece și la ceea ce ne aliniem în plină mondializare a secolului XXI, riscăm să gustăm rușinea care o gustă Biserica Catolică pentru perioada inchiziţiei.
Rostul Bisericii este să-i aducem pe oameni pe calea adevărului, să le descoperim când sunt în cărări greșite după spusa Mântuitorului : „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.” (Ioan 14, 6) „Învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre.” (Matei 11, 29)
Cine ar fi nebun să creadă că dintr-o dată s-ar opri vânzările și cumpărăturile iar lumea ar intra într-un stand-by total de frica cipului ? Dacă nu suntem atenţi și nu ne facem expliciţi la ceea ce se petrece și la ceea ce ne aliniem în plină mondializare a secolului XXI, riscăm să gustăm rușinea care o gustă Biserica Catolică pentru perioada inchiziţiei.
Rostul Bisericii este să-i aducem pe oameni pe calea adevărului, să le descoperim când sunt în cărări greșite după spusa Mântuitorului : „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.” (Ioan 14, 6) „Învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre.” (Matei 11, 29)
Creștinismul primar, creștinismul ortodox se propovăduiește după învăţătura Sfinţilor Apostoli, a Sfinţilor Părinţi, cu dragoste și smerenie, deci să nu uităm că nu putem face ortodocși în forţă.
În toate zilele vieţii noastre să ne aducem aminte cuvintele profetului David: „Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii.” (142, 10) „Cât de bun este Dumnezeul lui Israel cu cei drepţi la inimă.” (72, 1)
În toate zilele vieţii noastre să ne aducem aminte cuvintele profetului David: „Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii.” (142, 10) „Cât de bun este Dumnezeul lui Israel cu cei drepţi la inimă.” (72, 1)
Ca o concluzie finală: cei ce greșesc fără pocăinţă, vor pieri.
Așa cum arată Apocalipsa că acest număr 666 este număr de om, prin patimile noastre ne altoim în satana, pierzând lumina Duhului Sfânt, și prin faptele noastre bune ne altoim în Hristos, dobândind lumina Duhului Sfânt după cum ne spune Sfânta Evanghelie: „Orice mlădiţă care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; şi orice mlădiţă care aduce roadă, El o curăţeşte, ca mai multă roadă să aducă.” (Ioan 15, 2)
Părintele Calistrat, Iași
