Motto: „Inimă curată zideşte întru mine Dumnezeule” (Psaltirea Regelui Profet David)
Dacă citim cu atenţie Cartea Apocalipsei (ultima din canonul Sfintei Scripturi) vedem că, de fapt, nu conţine nimic legat de cipuri – doar avertizarea cu privire la „numărul fiarei, număr de om, şase sute şaizeci şi şase” (Ap. 13, 18). Potrivit tâlcuirii Sfinţilor Părinţi şi Dascăli ai Bisericii, expresia „număr de om” desemnează, atât generic, câte o persoană umană din anumite perioade istorice care face voia diavolului împotriva dreptei credinţe (cum au fost, de pildă, împăratul roman Nero precum şi ceilalţi împăraţi păgâni prigonitori creştinismului de până la Sfântul Împărat Constantin cel Mare, - Iulian Apostatul, iconoclaştii, dar şi conducătorul sovietic ateu Iosif Visarionovici Dugaşvili, cunoscut ca Stalin, precum şi alte persoane care au luptat împotriva voii Dumnezeieşti şi a învăţăturii Sfintei Scripturi), cât şi particular, pe ultimul din şirul lung al tuturor acestora, cunoscut ca Antihrist. În Filocalia (tradusă în limba română de către Părintele Profesor Dumitru Stăniloae) este foarte limpede exprimat faptul că starea de curăţie a conştiinţei personale este de fapt lucrul de care depinde mântuirea noastră personală. Ca trăitori în Hristos, noi toţi avem datoria de a dobândi şi agonisi Duhul Sfânt prin dreaptă credinţă, smerenie şi fapte bune, tocmai pentru a ne putea împăca în rugăciune permanentă cu El: „Duhul Tău Cel Sfânt nu-L lua de la mine.” (Psalmul 50). Potrivit Sfântului Teofan Zăvorâtul, conştiinţa curată este luminarea minţii şi sfinţirea sufletului, aşa cum stă scris şi în Sfânta Scriptură: „,Luminătorul trupului este ochiul tău. Când ochiul tău este curat, atunci tot trupul tău e luminat; dar când ochiul tău e rău, atunci şi trupul tău e întunecat. ” (Luca 11, 34) Luminătorul sufletului este mintea. Nu încape îndoială, aşadar, că nici un creştin (oricât de simplu ar fi el – un copil, o mamă, un bătrân, un tânăr - care are dorinţă sinceră de mântuire) nu poate fi atacat şi vătămat sufleteşte de către diavol şi slugile lui, fără îngăduinţa Lui Dumnezeu şi fără consimţirea şi acceptul propriei sale voinţe libere: „Omul bun, din vistieria cea bună a inimii sale, scoate cele bune, pe când omul rău, din vistieria cea rea a inimii lui, scoate cele rele. Căci din prisosul inimii grăieşte gura lui.” (Luca 6, 45). Şi tot în Sfânta Scriptură stă scris că până şi firele de păr din cap ne sunt numărate înaintea Lui Dumnezeu; cu atât mai mult Dumnezeu nu va lăsa de izbelişte sufletul omului pe care El Însuşi l-a creat şi care este darul dumnezeiesc al vieţii noastre.
Orice metodă pământească inventată de om nu poate să ne pericliteze mântuirea. Nădejdea, credinţa şi dragostea sunt virtuţile cardinale prin care Dumnezeu ne acoperă cu aripile dragostei Sale dumnezeieşti: „Fie Doamne mila Ta spre noi cât am nădăjduit şi noi întru Tine” (Psalmi 32, 21).
Atâta timp cât un creştin îşi doreşte mântuirea în mod sincer, dar cineva doreşte să-l despartă de Dumnezeu - fără voia lui aceasta nu se va putea face. Mulţi vehiculează ideea că satana te poate însemna cu „666” atunci când cumperi cu cardul, când iei marfă cu cod de bare, când ajungi la anumite instituţii publice şi ai nevoie de funcţionarii publici; în astfel de situaţii – spun ei - fără ca să ştii şi fără ca să vrei eşti pecetluit: total neadevărat ! Este o idee falsă ! Dacă Însuşi Atotputernicul Dumnezeu nu intervine în liberul nostru arbitru, - cu atât mai mult, aflat permanent sub protecţia Duhului Sfânt lucrător în Sfintele Taine ale Bisericii, creştinul sincer şi curat la inimă nu va putea fi înşelat de către diavol şi slujitorii lui ! Şi aceasta mai ales pentru că Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, Care a omorât moartea şi iadul l-a zdrobit, l-a legat pe veci pe şarpele cel ispititor pentru a nu mai putea reedita căderea adamică cea din nepricepere: „dacă veţi mânca, veţi fi ca Dumnezeu....” (Facerea 3, 5). Avem Pomul Vieţii, pe Hristos, prezent pururea euharistic în Sfântul Potir, din care tot cel ce se împărtăşeşte se curăţeşte, se luminează şi se sfinţeşte şi „în veci nu mai moare” (Rugăciune la Sfânta Împărtăşanie): Cel ce face bine facă, cel ce face rău înainte facă, iată Eu vin şi „voi da vouă, fiecăruia, după faptele voastre. ” (Apocalipsa 2, 23); - aşadar nu după absenţa sau prezenţa cipului !
Fiecare din noi trăim apocalipsa personală cu Hristos şi în orice clipă putem fi pregătiţi de întâlnirea cu El, Cel Care a zis: „Eu sunt uşa oilor” (Ioan 10, 7) şi „pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară” (Ioan 6, 37); Eu sunt Calea Adevărul Viaţa...” (Ioan 14, 6). Să lăsăm tâlcuirile şi interpretările fals alarmiste ale mentalităţii populare trupeşti neînduhovnicite şi să păstrăm întreagă credinţa în cuvântul Mântuitorului Iisus Hristos - Domnul: „... n-am venit să să judec lumea ci ca să mântuiesc lumea” (Ioan 12, 47)
