Motto: „Pe om îl face bogat şi puternic doar nobleţea sufletească, - nu averea, nici starea socială” (Petre Ţuţea)
De mai bine de două mii de ani Sfânta Biserică, prin glasul Sfintelor Scripturi, îşi îndeamnă părinteşte fiii: ”Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură.” (Matei 6, 19). În plină perioadă de postire se cuvine, cu mintea curăţită de gânduri trufaşe ca şi de cugetări meschine, dar şi cu inima golită de poftele nimicitoare de suflet, să medităm la adevărata bogăţie veşnică şi neperitoare. Spune Evanghelia: „Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură.” (Matei 6, 20); şi iarăşi: „cine nu adună cu Mine risipeşte.” (Matei 12, 30) Se pune întrebarea: oare Dumnezeu stă împotriva dorinţei fireşti din inima oricărui om de a duce pe acest pământ o viaţă decentă ? Oare Dumnezeu nu doreşte ca omul să ducă o viaţă sănătoasă , educată , ordonată şi la un standard ridicat ? Scrie undeva în Sfintele Scripturi că Dumnezeu interzice omului să îşi ia maşină ? Să îşi zidească o casă frumoasă ? Să strângă bani sau să îşi procure lucruri frumoase ? Ar fi, evident, o afirmaţie absurdă să spui că Dumnezeu stă în calea progresului sau a bunăstării cuiva. Cine i-a dat Regelui David puterea ? Cine i-a dat Regelui Solomon înţelepciunea , frumuseţea şi bogăţia ? Cine a binecuvântat casa Patriarhului Avraam cu turme şi cu bogăţii nenumărate ? Cine a binecuvântat casa şi averea lui Iov cu bunuri de tot felul, încât până şi slugile erau încinse cu brâie de aur ? Nu Dumnezeu a făcut toate acestea ? Oare nu a Lui sunt slava, bogăţia şi puterea - pe care le revarsă peste aleşii Săi ? Iată că bogăţia , munca şi bunăstarea- dar mai ales credinţa şi munca cu Dumnezeu nu sunt tot una cu căpătuiala, hoţia, furturile, nedreptăţile, sclavia sau oprirea plăţii slujitorilor... - acestea toate sunt urâciune înaintea Lui Dumnezeu, sunt păcate condamnate de Duhul Sfânt: „Inimă curată zideşte întru mine Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele” (Psalmi 50, 11) „de cele rele fereşte pe robul Tău ! ” (Psalmi 18, 14)
Lucruri bune nu sunt însă doar lucrurile văzute, materiale, arătate lumii; există şi anumite forme înalte ale bogăţiei şi ierarhiei valorice, atât pe scară socială cât şi în scara spirituală. De pildă: sănătatea, puterea, inteligenţa, hărnicia, bunătatea, omenia – unele ca acestea alcătuiesc buchetul de daruri pe care un om le poate primi de la Dumnezeu chiar de la naşterea sa. Sînt daruri care nu mai ţin de onoruri sau puteri pământeşti trecătoare, ci ţin de darul Duhului Sfânt investit în paternitatea şi în maternitatea din sânul familiei, căci din părinţi vrednici care alcătuiesc familii vrednice duhovniceşte se nasc valorile - sfinţii şi oamenii dăruiţi de Dumnezeu. Iată ce spuneau Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana: „dacă vom zămisli o odraslă, o vom dărui Bisericii !”; ... iată ce dar fară pereche dăruit de Dumnezeu lumii - şi pe care lumea l-a dăruit Lui Dumnezeu ! „Tu femeie vei zdrobi capul şarpelui” (Facerea 3, 15): iată darul neasemănat care ridică statutul feminităţii la Tronul Lui Dumnezeu: „a poftit împăratul frumuseţea Ta !” (Psalmi 44, 13). Cu alte cuvinte, bogăţia spirituală se câştigă prin alte calităţi, şi anume aici e vorba de a dobîndi har şi lumină de la Dumnezeu. Un rol fundamental în această privinţă îl îndeplineşte lepădarea de sine şi smerenia („coroana de pietre scumpe a dumnezeirii”, cum o numea Sfântul Isaac Sirul). „Duhul suflă unde voieşte”(cf.Ioan 3, 8) şi de aceea un asemenea dar şi o asemenea bogăţie veşnică nu poate veni decât din inima curată a omului. Fără o luminare lăuntrică a sufletului, fără un Tabor al minţii, Hristos nu va odihni niciodată întru noi. Iată ce zic Sfintele Scripturi: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei. ” (Luca 1, 28)” Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema.” (Luca 1, 35). Dar oare toate aceste daruri duhovniceşti de unde vin ? Nu vin oare din inima precurată a Fecioarei Maria, Cea care a lepădat viaţa pământească trăind doar după legile divine la templul lui Solomon pînă ce Arhanghelul trimis din cer I-a vestit că va naşte Prunc, va fi Mireasă, va fi Maică, va rămâne pururea Fecioară ! Să credem oare că în acea stare înaltă de trăire a Maicii Domnului în clipa Bunei Vestiri sufletul Ei a fost străbătut de simţăminte pământeşti sau de cugete fireşti - de genul „vai, cine sunt eu !” sau „iată ce am ajuns !” ? O, nu, nicidecum - vedem un adevărat monument de frumuseţe sufletească şi de inteligenţă duhovnicească plină de înţelepciune de la Duhul Sfânt: nu care cumva să fie vreo înşelare ca a Evei oarecînd, eu nu ştiu de dulceaţa nunţii, „cum voi naşte prunc de vreme ce eu nu ştiu de bărbat ?” (Luca 1, 34) Deasupra tuturor acestora în ierarhia valorilor şi a virtuţilor duhovniceşti stă smerenia: „Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău !” (Luca 1, 38). Şi aşa s-a dăruit lumii cea mai de preţ piatră scumpă din lume, „piatra pe care n-au băgat-o în seamă ziditorii...” (Matei 21, 42)
Ca o concluzie, de la modelul de jertfire de sine a lui Avraam (gata să îl sacrifice pe singurul său fiu), de la Iov cel de pe groapa de gunoi şi până la Maica Domnului, Cea care va dărui lumii „Lumina lumii” (Ioan 8, 12) - totul trece prin ierarhia de valori şi bogăţii sufleteşti, - valori şi bogăţii din păcate trecute azi de noi cu vederea sau ignorate într-o desăvârşită neîngrijire de suflet. Până astăzi alergăm calea acestei vieţi după năluciri deşarte şi vise trecătoare, deşi Psalmistul cântă: „bogăţia de ar curge, nu vă lipiţi inima de ea !” (Psalmi 61, 10) Deşi săracă în cele materiale atunci când L-a născut pe Fiul Lui Dumnezeu sub ochii blânzi ai Bătrânului Iosif într-un staul de iesle pe fân uscat,totuşi, în Adevăr, Maica Domnului este şi va fi pentru totdeauna Împărăteasa cerului şi a Îngerilor, Mama Lui Dumnezeu. Aşadar, aceasta este singura bogăţie adevărată: să fim fii ai Lui Dumnezeu : „Toţi sunteţi fii ai Celui Preaînalt !” (Psalmi 81, 6).
Părintele Calistrat
Mănăstirea Vlădiceni, Iaşi
